Cum alegi câinele de rasă? Află ce prevede legea din România!

În viața de zi cu zi, orice iubitor de animale, în general, și de câini, în special, aude frecvent expresii precum ”câine de rasă”, ”câine de rasă pură” sau ”câine de rasă comună”.

La prima vedere aceste sintagme sunt cât se poate de clare și, de cele mai multe ori, nu ridică semne de întrebare celui care le aude sau le utilizează.

Din punct de vedere juridic însă, lucrurile stau puțin diferit.

Astfel, înainte de a dezbate subiectul în sine, se impune să menționăm faptul că, întreaga legislație din România se bazează pe principiile reglementate de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd, conform art. 36, faptul că:

”Art. 36 – (1) Actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie.

(…)

(3) Termenii de specialitate pot fi utilizaţi numai dacă sunt consacraţi în domeniul de activitate la care se referă reglementarea.”

Așadar, îndreptându-ne atenția către Dicționarul explicativ al limbii române, constatăm că termenul ”rasă” este definit ca fiind:

”1. Grup de indivizi aparținând aceleiași specii de microorganisme, plante, animale, cu caractere comune, constante, conservate ereditar, care se deosebesc de alte varietăți din aceeași specie prin anumite caractere specifice.

2. Fiecare dintre grupurile biologice de populații, caracterizate prin culoarea părului, a pielii și prin alte particularități exterioare.”

De asemenea, conform aceluiași dicționar, termenul „pur” este definit după cum urmează:

”1. Care nu conține elemente străine; fără impurități.

2. Bun, curat, natural, nealterat, nestricat, neviciat, nevătămător, oxigenat, ozonat, proaspăt, purificat, salubru, sănătos, tare.”

Rezultă astfel că, sintagma ”rasă pură” este, în fapt, un pleonasm deoarece un animal de rasă nu poate fi mai mult de rasă sau mai putin de rasă ci el este de rasă sau nu este de rasă.

Revenind la aspectele de ordin juridic, constatăm faptul că, termenul ”rasă” este definit în Anexa la Legea zootehniei nr. 32/2019, cu modificările și completările ulterioare, după cum urmează:

”6. Rasa – o populaţie de animale, izolată reproductiv, cu un fond de gene comun, suficient de omogenă pentru a fi considerată diferită de celelalte animale din aceeaşi specie de către unul sau mai multe grupuri de crescători, care au convenit să înscrie animalele în cauză în registre genealogice, cu detalierea ascendenţilor lor cunoscuţi, în scopul reproducerii caracteristicilor moştenite ale acestora prin reproducţie, schimb şi selecţie în cadrul unui program de ameliorare”

Cu toate acestea, desi sintagma ”rasă pură” nu este definităm ca atare în actul normativ de referință, aceasta este utilizată în cuprinsul legii.

Spre exemplificare, conform prevederilor art. 17 din lege, ”ameliorarea animalelor este o activitate cu caracter prioritar în strategia dezvoltării zootehniei, care se realizează prin lucrări de selecţie şi reproducţie dirijată în rasă pură, hibridare şi prin încrucişare”.

Subliniem faptul că, în conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 32/2019, cu modificările și completările ulterioare, ”dispoziţiile prezentei legi se aplică, în vederea realizării obiectivelor prevăzute la art. 1, crescătorilor de animale din următoarele specii: taurine, bubaline, ovine, caprine, ecvidee, suine, iepuri, animale de blană, canide, feline, precum şi crescătorilor de păsări, peşti şi viermi de mătase”, prin urmare, este imperios necesar a ne raporta la prevederile acestui act normativ atunci când supunem discuției subiectul ”câini de rasă”.

Mai mult decât atât, observăm că, legislația națională utilizează inclusiv sintagma ”rasă comună”, care se regăsește la nivelul normei primare în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, cu modificările și completările ulterioare, precum și, pe cale de consecință, și în cuprinsul normei de nivel secundar, mai exact în Hotărârea Guvernului nr. 1059/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit prevederilor lit. i) a art. 2 din Normele metodologice supuse discuției, câinele de rasă comună este orice câine care nu poate fi asimilat unei rase omologate.

Așadar, coroborând prevederile legale mai sus invocate, rezultă că, pentru a fi considerat ”de rasă” sau ”de rasă pură”, un animal trebuie să dețină un document care să ateste apartanența acestuia la rasa respectivă.

Cu privire la acest aspect, ne îndreptăm atenția, din nou, către Legea nr. 32/2019, cu modificările și completările ulterioare, deci inclusiv către anexa acesteia, care reglementează următoarele:

”Art. 18 – (1) Ameliorarea în rasă pură se realizează pe baza registrelor genealogice şi a programelor de ameliorare întocmite în conformitate cu legislaţia în vigoare de către societăţi de ameliorare recunoscute de autoritatea competentă a statului în zootehnie.

(2) Înfiinţarea şi menţinerea registrelor genealogice se realizează conform regulamentelor de organizare şi funcţionare a registrelor genealogice, întocmite de societăţile de ameliorare recunoscute de autoritatea competentă a statului în zootehnie.

(3) Ameliorarea în rasă pură are scopul menţinerii purităţii rasei şi perfecţionării rasei în generaţii succesive, în acord cu obiectivele programelor de ameliorare, pentru realizarea progresului genetic.

(…)

21. Asociaţie/Organizaţie de crescători – orice formă asociativă, legal constituită, ai cărei membri deţin animale sau alte specii de interes zootehnic înregistrate în Registrul naţional al exploataţiilor, în Sistemul de identificare şi înregistrare a ecvideelor, în Registrul agricol şi/sau în altă bază de date naţională, recunoscută de către autoritatea competentă, a statului în zootehnie

22. Crescător – orice deţinător de animale sau alte specii de interes zootehnic, indiferent de forma juridică de organizare, care are animalele înscrise în Registrul naţional al exploataţiilor, în Sistemul de identificare şi înregistrare a ecvideelor, în Registrul agricol şi/sau în altă bază de date de interes naţional recunoscută de către autoritatea competentă a statului în zootehnie

(…)

26. Registru genealogic – orice registru, arhivă sau suport de date pentru animale din speciile: bovine, ovine, caprine, suine, ecvidee, care este condus de o societate de ameliorare

(…)

29. Certificat zootehnic – certificat de reproducţie, atestat sau documentaţie comercială eliberată pe hârtie sau în format electronic pentru animalele de reproducţie şi materialul biologic provenit de la acestea, care oferă informaţii privind pedigriul, identificarea şi, dacă sunt disponibile, rezultatele testării performanţei sau ale evaluării genetice”

Iată cum rezultă cu claritate că, un animal de rasă este un animal care deține un certificat de origine (acesta fiind denumit uneori pedigree, pedigri, pedigreu), care se eliberează de către o enitate înființată în condițiile legii (și recunoscută de către statul român, ca atare) al cărei obiect de activitate îl reprezintă gestionarea creșterii animalelor de rasă, dintr-o anumită specie, și care deține un registru genealogic (pe baza căruia este eliberat fiecare certificat de origine emis de către respectiva entitate – asociație, spre exemplificare).

Astfel, în ceea ce privește câinii de rasă, se impune să nu omitem prevederile părții introductive a art. 5 precum și pe cele ale art. 13 din Legea nr. 205/2004 privind protecţia animalelor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora:

”Art. 5 – (1) Deţinătorii de animale au obligaţia de a asigura acestora, în funcţie de nevoile etologice, specie, rasă, sex, vârstă şi categorie de producţie, următoarele:

(…)

Art. 13 – Deţinătorii de animale care selecţionează un animal pentru reproducţie au obligaţia de a respecta caracteristicile anatomice, fiziologice şi comportamentale ale speciei şi rasei respective, astfel încât să nu fie compromise performanţele, sănătatea şi bunăstarea descendenţilor.”

Prin urmare, orice iubitor, deținător, proprietar sau crescător de câini, deci inclusiv câini de rasă, trebuie să cunoască faptul că, în prezent, în România își desfășoară activitatea mai multe asociații chinologice, având aceleași drepturi și obligații în raport cu prevederile legale în baza cărora s-au înființat, având aceeași legitimitate din punct de vedere juridic și funcționând în raport de egalitate.

Punctual, menționăm că, în anul 2019, s-a înființat, în condițiile legii, Asociația ”Uniunea Chinologică Royal”, persoană juridică română, constituită pe principiul liberei asocieri, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările și completările ulterioare.

Această asociație chinologică are reprezentantivitate națională iar onform statutului său, scopul Asociației ”Uniunea Chinologică Royal” constă în urmărirea și coordonarea din punct de vedere organizatoric și tehnic a evoluției raselor autohtone de câini ciobănești românești și în mod cu totul special de a se ocupa de dezvoltarea lor prin acțiuni specifice de ameliorare genetică, conservare și perpetuare, prin elaborarea de Programe Naționale de ameliorare sub îndrumarea federației unde este afiliată.

Asociația ”Uniunea Chinologică Royal” se preocupă în egală măsură de rasele cu origine internațională, recunoscute de către entitățile chinologice naționale și internaționale, omologate sau în curs de omologare în așa fel încât să se asigure perpetuarea raselor, îmbunătățirea bagajului genetic al acestora și conservarea aptitudinilor specifice, în conformitate cu legislația română și internațională, conform regulamentelor chinologice de creștere, expoziții, ameliorare genetică elaborate de către Asociația ”Uniunea Chinologică Royal”.

Asociația ”Uniunea Chinologică Royal” rămâne dedicată, se implică și sprijină activ orice demers ce urmărește buna stare și viețuire a exemplarelor canine, indiferent de gradul de puritate al rasei.

Pentru atingerea scopurilor sale, Asociația ”Uniunea Chinologică Royal” s-a afiliat la Allianz Canine Worldwide și la World Dog Federation, acestea fiind două federații la nivel international, alături de multe altele, care au ca și domeniu de activitate, chinologia.

În considerarea acestui fapt, menționăm că, pedigreele si actele eliberate de către Asociația ”Uniunea Chinologică Royal” au recunoaștere internațională, ca urmare a afilierii acesteia la Allianz Canine Worldwide și la World Dog Federation, în țări precum: SUA, Germania, Andorra, Arabia Saudita, Argentina, Armenia, Bahrain, Belgia, Belarus, Bolivia, Brazilia, Bulgaria, Chile, China, Columbia, Costa Rica, Danemarca, Ecuador, Egipt, El Salvador, Slovacia, Spania, Estonia, Finlanda, Franta, Georgia, Grecia, Hong Kong, Iran, Italia, Japonia, Iordania, Kazahstan, Korea, Kuweit, Letonia, Lituania, Malaesia, Mexic, Rep. Moldova, Mongolia, Norvegia, Panama, Paraguay, Peru, Polonia, Romania, Rusia, Elvetia, Taiwan, Turcia, Ucraina, Uruguay.

Revenind la oile noastre, cum spune o vorbă din popor, în speța noastră – la câinii noștri, raportat la domeniul de activitate al Asociației ”Uniunea Chinologică Royal”, putem concluziona următoarele:

• câinele de rasă este exclusiv câinele care deține un certificat de origine eliberat de către  Asociația ”Uniunea Chinologică Royal” sau de către o altă asociație chinologică națională, membră a unei federații internaționale din domeniul chinologiei (astfel încât respectivul certificate de origine să aibă recunoaștere internațională și nu doar națională);
• certificatul de origine va fi eliberat de către Asociația ”Uniunea Chinologică Royal” (sau de către o altă asociație chinologică națională) care deține un registru genealogic propriu, la nivel național, în care sunt înscriși câinii de rasă aflați în evidența asociației;
• certificatul de origine cuprinde ascendența completă a câinelui respectiv (pe minim 3 generații) sau, după caz, ascendența parțială a câinelui (nu sunt cunoscuți toți strămoșii pe minim 3 generații) ori, în anumite situații, nu curprinde nicio informație referitor la ascendența respectivului câine însă acesta a fost evaluat de o comisie de arbitri specializați, în cadrul unei expoziții organizată de către Asociația ”Uniunea Chinologică Royal”, și s-a constatat faptul că acesta prezintă suficiente caractere fenotipice specifice unei anumite rase astfel încât să fie încadrat ca aparținând acesteia;
• toți câinii, indiferent dacă sunt de rasă sau nu, vor fi obligatoriu microcipați, înscriși în Registrul de Evidență al Câinilor cu Stăpân, vaccinați și deparazitați intern și extern, conform prevederilor legale în vigoare, de către personal sanitar-veterinar din cadrul unui cabinet veterina autorizat, în condițiile legii;
• deținătorii sau proprietarii câinilor care nu pot dovedi apartenența la o rasă (deci care nu dețin un certificat de origine eliberat de către  Asociația ”Uniunea Chinologică Royal” sau de către o altă asociație chinologică națională) au obligația sterilizării acestora, conform legislației în materie.

Extrem de important de adăugat, toți proprietarii sau deținătorii temporari ai unor câini asimilaţi prin caracterele morfologice cu câini de tipul Pit Bull, Boerbull, Bandog şi metişii lor  sau care aparțin raselor  American Staffordshire Terrier, Tosa, Rottweiller, Dog Argentinian, Mastino Napolitano, Fila Brazileiro, Mastiff, Ciobănesc Caucazian, Cane Corso şi metişii lor, se vor supune regimului juridic instituit de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2002 privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Jurist – Neagu Cosmin,

arbitru și chinotehnist în cadrul Asociației ”Uniunea Chinologică Royal”,

Președinte al Asociației Străjerii Munților